Introducere în discursul public [Lecția 1, Școala Oratorului]


scoala oratoruluiȘcoala oferă multe cunoștințe teoretice, însă uneori rămân în umbră două componente de bază a succesului – exprimarea opiniei proprii în public și crearea unui stil propriu, coerent, creativ și liber de prezentare a ideilor. Serviciul „Școala Oratorului” își propune să stimuleze și să valorifice aceste două principii de succes, totodată oferind o informație de bază despre ce înseamnă un discurs public, de la idee până la prezentarea în fața oamenilor, pas cu pas și însoțit de partea aplicativă a tot ce se învață.

În continuare, vă prezentăm prima lecția din cadrul serviciului.

Discursul public: putere și asumare

Un discurs public (adică acel discurs care este susținut în fața a 2 sau mai multe persoane) presupune două elemente-cheie: putere și asumare. Vorbitorul este cel care deține puterea unui discurs, prin acesta el aduce valoare, își susține poziția cu argumente, motivează sau inspiră, generează idei originale care au o pondere inestimabilă pentru cei care îl ascultă. Pe de altă parte, tot vorbitorul este cel care trebuie să-și asume poziția pe care o deține în fața audienței, fapt pentru care pregătirea lui (în primul rând psihologică, apoi și informațională, fizică etc.) trebuie să inspire respect față de cei ce îl ascultă și timpul lor pe care îl petrec în anturajul lui.

Comunicarea cu un public

Discursul public este centrat pe audiență, ceea ce înseamnă că vorbitorul se conectează și își adaptează discursul după nevoile celor care îl ascultă. Discursul are un scop bine definit, fapt ce îl determină pe orator să acționeze conform acestui scop, astfel încât să ajungă la public. Pentru asta, cel care prezintă discursul (pregătit sau improvizat) trebuie să interacționeze cu audiența, primind un feedback, deci are loc o tranzacție informațională, formată în timpul procesului de comunicare.

Tipurile de discurs

Discursurile, în funcție de scopul lor, pot fi informative (are fundament informațional, este non-emotiv și practic), distractive (pot fi umoristice sau pot evoca povești, apelează la emoții – bucurie, amuzament, tristețe, dezgust, teamă, spaimă, entuziasm etc. și stârnesc reacții imediate), motivaționale (motivează și determină oamenii să facă ceva printr-un îndemn la acțiune, este persuasiv, conține explicații veridice și afective), inspiraționale (apelează la imaginația și creativitatea audienței, determină generarea unor idei autentice, inspiră oamenii să-și schimbe gândirea, viața etc.).

Elementele de bază ale unui discurs

Orice discurs are un scop general (care determină tipul de discurs) și un scop specific (ceea ce își propune oratorul să transmită publicului). Acestea, împreună cu subiectul (despre ce va fi vorba în discurs) ajută la formarea ideii principale (o propoziție în care se dezvoltă subiectul), iar de la ideea principală se generează ideile care formează discursul.

Structura discursului conține o introducere, în care se captează publicul și se introduce tema și/sau problematica discursului, cuprinsul, unde se dezvoltă ideea principală prin ideile conexe, și încheierea, care poate fi în formă de concluzii, îndemn, poantă etc. Elementele de structură pot fi organizate în orice mod, astfel încât oratorul să poată să transmită cât mai bine mesajul său audienței.

Organizarea discursului, de regulă, are loc în faza de pregătire a oratorului, urmată de faza de prezentare a discursului în formă orală sau scrisă. În cazul discursului improvizat, se păstrează aceleași elemente, însă ele vin spontan, astfel încât este nevoie de aplicarea unor șabloane care să fie „umplute” cu scopul general și specific, subiect, mesaj, idee principală și ideile generate.

Etica oratorului

Orice vorbitor trebuie să dea dovadă de respect și empatie față de public, iar aceste reguli (de bun simț) se întrunesc în conceptul de etica oratorului. Aceasta presupune cunoașterea publicului și adaptarea la nevoile și dorințele acestuia, o pregătire adecvată, antrenament, originalitate, autenticitate etc.

Aspectul fizic (cu referire la îmbrăcămintea adecvată) nu este mai puțin important, deoarece audiența își formează prima impresie despre orator nu atunci când începe acesta să vorbească, ci din prima clipă în care a apărut în față, pe scenă.

De asemenea, pentru a i se acorda credit de încredere, vorbitorul are nevoie să știe cui va vorbi, iar despre acest aspect (de o mare importanță) vom vorbi la lecția viitoare 🙂

Vă așteptăm la bibliotecă, în cadrul training-urilor de la Școala Oratorului!

Advertisements

One thought on “Introducere în discursul public [Lecția 1, Școala Oratorului]

  1. Pingback: Audiența [Lecția 2, Școala Oratorului] – BIBLIOTECA LIVIU REBREANU

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s