Audiența [Lecția 2, Școala Oratorului]


scoala oratoruluiLa lecția anterioară din cadrul serviciului „Școala Oratorului” am vorbit despre discursul public și că acesta se centrează pe nevoile publicului. La această lecție învățăm cum ne putem cunoaște și asculta publicul, astfel încât să știm ce nevoi și dorințe le putem exprima prin discursul nostru. Iar ca să înțelegem mai bine ce se întâmplă, vom trece inițial prin analiza procesului de ascultare în calitate de audiență.

Ascultarea eficientă

Ascultarea este un proces prin care au loc mai multe etape – selectare a informației (ceea ce dezvoltă gândirea critică), focusare (mutare atenției asupra informației care vine de la emițător – cel care vorbește), înțelegere (trecerea prin filtrul propriu), memorare (asumarea și integrarea informației noi), răspuns / feedback (confirmarea acceptării sau completarea cu explicații adăugătoare). Astfel, ne putem asigura că mintea este deschisă pentru a lua noi informații sau pentru a face schimbări de interpretare (asociat cu mindfulness).

Ascultarea activă se realizează prin observare (expresia „ascultă cu ochii” este cât se poate de adecvată aici), atât oratorul, cât și cei din audiență trebuie să fie deschiși și să accepte opiniile celorlalți, să depună efort și să dezvolte abilități de ascultare, să dea dovadă de etică și respect (în aceeași măsură în care o face vorbitorul), să asculte egoist (adică să ia cât mai mult din ceea ce spune cel din față) și să integreze informația în propriul sistem de valori.

Procesul de ascultare poate fi perturbat de anumite bariere, printre care se numără informația prea amplă sau prea multă, interpretările eronate sau diferite ale persoanei care ascultă, lucruri exterioare care pot distrage audiența, prejudecățile și stereotipurile social-culturale etc. Barierele de comunicare (și, implicit de ascultare) pot fi evitate prin concizia informației (discursul conține informații esențiale și laconice), coerență (informația este logică și ideile curg una după alta într-un mod armonios), analiza publicului (prin cunoașterea și ascultarea lui), informație specifică, descrieri și explicații pertinente, pozitivism, informație veridică și actualizată (ce corespunde cu realitatea și/sau cu ultimele cercetări, studii etc.), sensibilitate, adaptare etc.

Cunoașterea publicului

Cunoscând cum are loc procesul de ascultare, e semnificativ mai ușor să înțelegem cum să ne structurăm prezentarea astfel încât să putem facilita receptarea informației. Și totuși, rămâne o întrebare de mare importanță pentru orator: cui mă adresez? Și până la urmă, ce vor să audă cei care mă ascultă?

Ei bine, aici ne vin în ajutor câteva detalii despre oamenii care vor fi în sală, pe care fie le cunoaștem, fie le putem afla ușor:
– vârstă (copii, adolescenți, tineri, adulți, persoane de vârsta a 3-a)
– nevoi, necesități (siguranță, dragoste, comunicare, conectare, explorare etc.)
– interese (profesionale, hobby-uri, ocupații în timpul liber, statut – căsătoriți, părinți etc.)
– dorințe, visuri
– timpul zilei în care va avea loc discursul (dimineața, amiază, după-amiază, seara)

De asemenea, o opțiune este să testați discursul (sau subiectul discursului), prezentându-l unor persoane din propriul anturaj, conform vârstei (prietenilor, părinților, copiilor), intereselor (de exemplu colegilor de serviciu, prietenilor care au anumite ocupații sau hobby-uri) și, mai ales, să observați cum reacționează oamenii când comunicați cu ei în diverse momente ale zilei.

Dacă nu avem acces la aceste detalii și apar dubii, o întrebare simplă ar putea să ne facă lumină în procesul de pregătire: dacă mi-aș vorbi mie, m-aș putea asculta?

Discurs pentru public

Atunci când prezentăm discursul în fața unui public, avem câteva priorități pentru a ne asigura că informația este recepționată: observăm atitudinea publicului, captăm atenția, menținem atenția, adaptăm informația și facem pauze adecvate (segmentând conform fiecărei părți a discursului, dar și pentru oferi timp pentru reținerea informației).

De asemenea, pentru a ne asigura că nu oferim multă informație nouă sau dificil de înțeles, e binevenit să apelăm la regula 30/70 – 30% din discurs să fie informație nouă, iar 70% să constituie exemple, explicații, confirmări/infirmări etc., exprimat într-un limbaj cât mai accesibil. Să nu uităm nici o clipă că toate elementele discursului trebuie adaptate la public și orientate pe asimilarea a cât mai multă informație de către acesta.

Aceasta a fost lecția de astăzi.
Vă așteptăm cu drag la bibliotecă pentru a practica oratoria!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s