Biblioteci pierdute în negura vremilor


antique-book-glasses-33085.jpgPetru Movilă, Nestor, tatăl lui Grigore Ureche, Pamvo Berinda, Ion Budai-Deleanu aveau cele mai mari biblioteci din Liovul Poloniei (Lvivul din Ucraina de azi) în secolele XVI-XIX, când acest oraș, după mărturiile mai multor călători, vorbea românește. O dovadă în acest sens ar fi și bisericile Moldovenească, „Sfânta Parascheva”, „Sfântul Onufrie” și altele, construite de domnitori moldoveni.

Miron Costin și-a orânduit cărțile și a scris poeme în polonă în castelul regelui Poloniei de la Daszdow. Alți boieri moldoveni își doseau cărțile de turci, ducându-le la Istambul.

Sau de greci – ca să le ascundă în biblioteci de la Meteora și de la Sfântul Munte Athos.

Aceștia își purtau, de fapt, țara cu ei.

Unii dintre ei s-au întors acasă, după ani de pribegie, dar de cele mai multe ori țara a rămas acolo: bibliotecile pe care n-au putut să și le repatrieze, în așteptare de zile mai bune, când vor putea reveni și ele.

În Evul Mediu, o carte costa mai multe perechi de boi sau o turmă de oi, oamenii puneau mână de la mână ca să poată cumpăra o carte. Tătarii și cazacii când intrau în satele noastre sărace, pe lângă fete, copii, cai sau vite, furau cărți. După care tot ei le propuneau acelorași sate să le răscumpere.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s