Sub semnul cultivării valorilor în tinerele generații [Ziua Ușilor Deschise]

Întâmpinăm oaspeții bibliotecii

Ziua Ușilor Deschise este o ocazie frumoasă de a aduna copii și tineri, pentru a le prezenta pe larg toate oportunitățile pe care le propune biblioteca. De aici și până la integrarea unui specific de cultivare a valorilor și a cunoștințelor a fost un singur pas – intenția. Echipa bibliotecii „Liviu Rebreanu” a conlucrat astfel, încât o prezentare simplă să devină una de interes și utilitate, individualizate după specificul fiecărui grup care ne-a călcat pragul.

Advertisements

O ALTĂ LIMBĂ MAI FRUMOASĂ NU-I…

   
   Biblioteca “Liviu Rebreanu”, în colaborare cu Unitatea 1001, responsabilă căpitan Lilia Popov, şef servicii educaţie şi protecţie socială,  au organizat o manifestare de suflet dedicată Zilei Independenţei R.M. şi sărbătorii „Limba noastră cea Română” cu genericul: “Dulcea mea Limbă Română”. La întîlnirea cu ostaşii carabinieri au participat: poeta, cercetătoarea Lidia Grosu, aflată şi pe post de moderatoare, scriitoarea Marcela Mardare; tânărul poet Ion Zubco; actorul Sandu Aristin Cupcea; compozitor, interpret, instrumentist ,Anatol Mâtcu.

   Toţi cei prezenţi au subliniat, în luările de cuvânt, despre importanţa proclamării (la 1989) a independenţei R.M. şi declararea limbii române ca limbă de stat vorbită în acest spaţiu, cu revenirea la veşmântul ei latin care îi aparţine, mesaj prin care tinerii au fost îndemnaţi atât prin prezentările artistice, cât şi prin discurs, la consolidarea întru protejarea limbii române, la vorbirea ei corectă şi coerentă, la evitarea rusismelor şi calchierilor, la păstrarea  valorilor naţionale obţinute în condiţii foarte complcate în spaţiul românesc basarabean.

   Moderatoarea Lidia Grosu a salutat  prezenţa personalităţilor şi le-a mulţumit  ostaşilor pentru dorinţa de a se apropia de cărţi, aşadar, de a cunoaşte pe această cale un şir de personalităţi din domeniul culturii, inclusiv scriitori, întâlnirile de acest gen devenind o tradiţie a acestor două instituţii de stat. Oferindu-se să-i prezinte pe parcurs pe cei invitaţi  prin însuşi intermediul creaţiei acestora, autoarea a chemat în continuare la o consolidare întru a ne vorbi limba corect, coerent, fără a admite rusisme şi calchieri. Ea a lecturat câteva din poemele sale dedicate naţiunii, limbii române, dar şi un imn carabinierilor din această unitate.

   Prezentând-o pe scriitoarea Marcela Mardare, Lidia Grosu a menţionat:” Verticalitatea discursului liric al poetei Marcela Mardare îl constituie dorul de libertate, iubirea pentru tot şi toate („nu vreau slavă / nici mărire / caut planeta „iubire”), dar îndeosebi dorul de moralitate, al cărui postament sunt toate calităţile pozitive care îl perfecţionează şi îl înnobilează încontinuu pe om, acestea fiind o bună achiziţie pentru subordonarea gândurilor şi sufletului. Aşadar, când este vorba de libertate („scoate-ţi inima din lanţ. / …trezeşte-ţi cugetul, / prefer să vorbesc cu un om liber”), eul liric pledează pentru dreptul la opinie, pentru o descătuşare a omului în limitele prevăzute de democraţie şi bunul simţ… dar şi pentru promovarea independenţei R.M., a limbii ei cu una şi aceeaşi denumire – limba română.

   Întru confirmarea acestui gând, scriitoarea Marcela Mardare a vorbit despre creaţie, despre necesitatea scriitorului de a trăi în alte lumi şi de a reflecta lumea prin prisma propriei lumi interioare, fiind nedumerită de fenomenul “Limba română” a cărei denumire provoacă disensiuni chiar după 26 de ani de proclamare a independenţei Republicii Moldova şi a Limbii Române, ca limbă de stat.  Se întreabă autoarea şi ne întreabă şi pe noi: de ce limba engleză e limbă de stat atât în Anglia, ţara de origine a limbii engleze, cât şi în SUA, etc., etc.?  De ce  nu am recunoaşte şi noi că graiurile toate româneşti se adună într-o frumoasă limbă literară numită „Limba română”?

   În continuare, dânsa a citit pagini inedite din propria creaţie ce conţineau frazeologisme din înţelepciunea populară, valorificându-le şi demonstrând că atunci când avem de rostit glume pe seama prietenilor nu e neapărat nevoie să utilizăm o limba pocită încărcată de rusisme când avem atâtea perle din tezaurul folcloric care nu ar ofensa şi ne-ar îmbogăţi.

   O surpriză literară frumoasă a fost tânărul poet Ion Zubco care a demonstrat talent nu numai prin construcţia poemelor, ci şi prin elocvenţa, ţinuta de declamator, firească doar unui actor experimentat. Poemele, tradiţionale ca formă, dar postmoderne când este vorba de conţinut, au frapat pe cei din preajmă prin răsunetul larg al unui original discurs liric, încărcat de simboluri.

   Actorul Sandu Aristin Cupcea  s-a prezentat cu un înflăcărat recital de poezie din creaţia scriitorilor din toate timpurile la tema protejării valorilor noastre naţionale, dar şi cu o prelegere despre demnitate întru a-i cinsti pe străbuni, dar şi pe contemporanii care sunt model de verticalitate, aceştia apărându-şi  limba, istoria neamul.

   Dar “cireaşa de pe tort” a fost muzica divină propusă spre audiere celor prezenţi de către neostenitul compozitor Anatol Mâtcu. El a interpretat la fluier şi nai piese originale de o rară frumuseţe, inclusiv: “Doina”, valsul “Frumoasa Dunăre albastră” de I. Strauss,  aria “Habanera” din opera “Carmen” de Bizet, “Hora Unirii” etc.

   Dna Lilia Popov, căpitan, şeful  servicii educaţie şi protecţie socială, menţionând despre necesitatea schimbului de  energie pozitivă, a mulţumit invitaţilor pentru  talentul, dar şi pentru generozitatea de a transmite emoţii atunci când este vorba de un bun produs al creaţiei, fapt ce ne face mai luminoşi, mai sensibil, mai receptivi la frumuseţea din jur. Domnia sa le-a decernat participanţilor în semn de recunoştinţă câte o diplomă din partea Departamentului  Trupelor de Carabinieri, semnată de comandantul  Gheorghe Dragomir. 

   O altă limbă mai frumoasă nu-i decât acea care, la ea acasă, să fie pusă în capul mesei. Într-un stat independent, hărţuit  şi bântuit de fantoma terorii  trecutului, o limbă vorbită  frumos este un curaj şi o încredere că o naţiune…este veşnic vie….Acesta a fost mesajul trasmis de oamenii de creaţie către Ziua Independenţei R.M. şi a Sărbătoarea  „Limba noastră cea română”

Iurie Colesnic: omul timpului şi al naţiunii

 

   La 16 august, în incinta Bibliotecii „Liviu Rebreanu”,  a avut loc o întâlnire cu ostaşii de la Unitatea militară 1001 în cadrul căreia a fost prezentată de către moderatoarea Lidia Grosu o informaţie amplă despre personalitatea Iurie Colesnic la cea de-a 60-a aniversare  din ziua naşterii. Cercetătoarea s-a referit la istoricul literat, dar şi la istoricul care în exclusivitate şi-a dedicat scrisul  memoriei celor ce au contribuit într-un fel sau altul la  dezvoltarea culturii pe teritoriul Basarabiei. Or, când zicem „cultură” în spaţiul acestei noţiuni se înroleaza motivat o puzderie de stele din domeniul tuturor artelor despre care a menţionat în cele peste 60 de cărţi  prolificul Iurie Colesnic. Cărţile sale sunt  nişte dezvăluiri ale misterului ce amplifică, instigă , îndeamnă la cunoaşterea trecutului şi la găsirea unor răspunsuri la întrebările ce rătăceau în timp cu explicaţii eronate. Printre ele se enumeră volumele în serie „Basarabia necunoscută”, ediţiile despre capitala Republicii Moldova, inclusiv: ”Chişinăul din amintire”, „Chişinăul din inima mea”, „Chişinăul şi chişinăuienii”, şirul de lucrări, inclusiv dicţionare dedicate scriitorilor români din Basarabia şi din România, („Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia (1812-2006)”; „Dicţionarul General al Literaturii Române”; „Dicţionarul Biografic al Literaturii române” ; „Dicţionar–antologie de istorie şi teorie literară”), dar şi personalităţilor din „Sfatul Ţării” printre care: „Sfatul Ţării. Enciclopedie”, „Generaţia unirii” etc.

   Expoziţia de carte prezentată cu lux de amănunte a mai cuprins şi  volume de versuri ale autorului la care s-a referit poeta şi cercetătoarea Lidia Grosu, inclusiv: „Arta memoriei”; „Arheologii interioare” „Spirala lui Arhimede”, analiza literară urmând să fie publicată în următoarele zile pe paginile rubricii „Oaza cercetătorului ”. O pagină aparte, nestrăină în creaţia scriitorului, o ocupă poezia pentru copii. S-a menţionat şi despre alte arte explorate cu zel de către omagiat, inclusiv cea a teatrului, cinematografiei.  

   Totodată, carabinierii au avut prilejul să-l audieze virtual ( pe viu urmând să realizăm o altă manifestare în viitorul apropiat, poate că într-un cadru mai larg, ) pe acest maestru al cuvântului în filmul difuzat de la ecran, dar şi de opiniile pe care le–au împărtăşit  mai multe personalităţi, oameni de cultură din Republica Moldova pe marginea scrisului neobositului Iurie Colesnic. 

   Un discurs cu accentele „Să-l cunoaştem pe Iurie Colesnic ca mare patriot” a prezentat actorul Sandu Aristin Cupcea, îndemnându-i pe tineri să citească cărţile lui Iurie Colesnic şi să înveţe lecţia verticalităţii de la acest istoric literat, cineast, dramaturg, poet care a reuşit să se manifeste prin scoaterea  de pe rafturile arhivei chipuri luminoase ce ne-au împodobit trecutul şi vor fi coroană viitorului. Actorul a finalizat cu un recital înflăcărat de poezie atât din creaţia lui Iurie Colesnic, cât şi a altor poeţi care s-au alimentat mereu din izvoarele dătătoare de viaţă numite valori naţional. În concluzie moderatoarea Lidia Grosu a menţionat următoarele:

   “Împovăraţi” de nobleţea gândului descătuşat, cei 60 de ani ai lui Iurie Colesnic sunt un tezaur ce aparţine nu doar sieşi, ci unei naţiuni –  la timpul prezent şi viitor –  prin realizarea unui şir de proiecte materializate în ediţiile  de carte ale acestei personalităţi. “Arheolog al istoriei”, numit astfel de colegii de la Fundaţia”Draghiştea”, prozatorul, eseistul, istoricul, poetul Iurie Colesnic este un  căutător şi descoperitor de nestemate  pe rafturile arhivelor, valori naţionale pentru care se merită eforturi şi sacrificii, potrivit cuvântătorului. Lucrările lui Iurie Colesnic se înalţă păsări de pe vârf de pană deasupra lumii în ale căror ochi se cuprinde divinitatea imensităţii valorilor basarabene, mereu generatoare de căldură  şi lumină. Aşadar, actualmente măria sa scriitorul este apreciat nu doar pentru faptul că scrisul îi ocupă spaţii incomensurabile, ci mai ales pe motivul că în ele se cuprind destine, evenimente, file de cultură în arsele, dispărutele în necunoscut epoci, autorul reînviindu-le şi declarând  astfel război tăcerii, minciunii, şovinismului prin prezentarea în afara culiselor acestora dezrobirea spirituală întru cunoaşterea trecutului şi a măreţiei lui. Necesitatea sa de a explora, fără a-şi bănui calitatea de “iluminator” remarcată de mereu Ministru Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, se va conţine  în doar câteva fraze ce determină scopul unui neobosit  angajat într-o muncă titanică: “Atunci cînd nu mai avem cronici, nici suficiente arhive şi nici martori oculari suntem datori să reconstituim trecutul după amprentele  lăsate  de istorie pe fiecasre atom, pe fiecare frunză, pe fiecare clipă, pe fiecare stea… Numai aşa ne vom înrudi cu trecutul, numai aşa vom obţine plasma memoriei , numai aşa vom reuşi să ne apropiem – noi de esenţa noastră” (Iu.Colesnic, “Basarabia necunoscută”, vol.1, Ed. “Universitas”, p.5) .

   Iurie Colesnic este un valorificator al trecutului misterios, care “subliniază în cărţile sale calităţile marilor personalităţi din Basarabia”, afirmă academicianul şi scriitorul Nicolae Dabija. “Iurie Colesnic nu şi-a propus să descopere America, ci Basarabia”, va remarca academicianul Mihai Cimpoi. Or, este vorba mai degrabă de o veridică călătorie a autorului în nişte ani ce s-au perindat şi şi-au lăsat amprentele pe nişte file foarte semnificative pentru evoluţia cultural-spirituală  a băştinaşilor din spaţiul dintre Prut şi Nistru, file ce s-au învrednicit de vindecarea de muţenie prin scoaterea lor din anonimat

   “Timpul fuge fără a se întoarce: rămîne doar Cuvântul împovărat de dulcea dăinuire peste acest timp şi de marea încredere că va fi auzit . Pentru că este distinct…”

MARIA BIEŞU – SPLENDOARE A OPEREI NAŢIONALE

   ”Maria Bieşu este trup din trupul minunatului ei popor, fiica lui care îl iubeşte cu devotament şi gingăşie. Ca toţi artiştii mari, ea contribuie la consolidarea frăţiei dintre oamenii lumii.”   (Е. Vdovina)

   Recent, în incinta Bibliotecii Liviu Rebreanu, director interimar Ana Crețu,  a avut loc o manifestare de comemorare a celei care a fost  și rămâne Maria Bieșu, Primadonă a Operei Naționale a  Republicii Moldova, eveniment prilejuit de cea de-a 80-a aniversare din ziua  nașterii regretatei soliste. Ostaşii carabinieri de la Unitatea 1001  s-au bucurat de prezenţa invitaților speciali, personalităţi în domeniul artelor, inclusiv: Ivan Cvasniuc,  Maestru în artă,  Artist  al Poporului, bariton, solist de operă, șeful trupei de operă la Teatrul Național de Operă și Balet  Maria Bieșu, profesor la Academia de Arte; Eugenia Ursu, Președintele Asociației „Moldova și minoritățile  sale”, Clubul UNESCO, însoțită de tinerele soliste Mădălina Sârbu şi Laura Baranova, care s-au bucurat de trofeuri în țară și peste hotare; Sandu Aristin Cupcea, actor.

   Moderatoarea acestei activități Lidia Grosu, poetă, publicistă, cercetătoare, declarând deschisă şedinţa şi prezentându-i pe oaspeţii bibliotecii, s-a referit, în primul rând, la unele date  biografice, menţionând despre talentul înnăscut al sopranei, fapt apreciat de examinatorii de la Conservatorul de Stat din Chişinău, care, frapaţi de interpretarea cu atâta însufleţire a ariei din opera „Dama de pică”  şi a unei romanţe de Franz Liszt i-au admis înmatricularea la această instituţie fără susţinerea examenelor.

   “Angajată în “Orchestra “Fluieraş”, unde a debutat cu melodia „Struguraş de pe colină”, proaspăta absolventă a Conservatorului Maria Bieşu se simţea într-un spaţiu îngust”, va observa artistul Ivan Cvasniuc. Or, ea avea neapărată nevoie de imensitatea aerului pe care îl respirau  personajele Floria Tosca, Cio-Cio-San, Norma, Iolanta etc. din opere cu renume:„Tosca”, „Madame Butterfly”, „Aida”, „Trubadur”, „Iolanta”. Acest spaţiu, unde va putea interpreta cu atâta pasiune rolurile respective, i-l oferă mai întîi de toate scena Operei Naţionale, iar apoi cea a Teatrului Mare din Moscova, a Teatrului „La Scala”din Milano, Italia, din Tokio etc., etc., devenind cea mai bună „Cio-Cio-San din lume” şi  învrednicindu-se de înalte titluri şi ordine, inclusiv: Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academician, “Doctor Honoris Causa”, Cavaler  al “Ordinului Republicii” şi al  Ordinului Naţional “Steaua României”. Baritonul Ivan Cvasniuc, dând frâu liber amintirilor, a împărtăşit sentimentele de mândrie pentru că a cântat alături de distinsa soprană alese arii. Or, acest lucru nicidecum nu i-au umbrit talentul său, ci l-au mobilizat, „l-au montat” să muncească pentru a-şi justifica  propriul nume, nu mai puţin semnificativ când este vorba de Opera Naţională, fiind mereu perseverent, consecvent, exigent.

    Fiind o promotoare a tinerelor talente, preşedintele Asociației „Moldova și minoritățile  sale”, Clubul UNESCO”, Eugenia Ursu, filolog, a avut posibilitatea să o cunoască îndeaproape pe acea care devenise Preşedinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova şi care îndeosebi susţinea ideea că tinerii interpreţi trebuie să  aibă nu doar talent, ci să captiveze şi prin ţinuta scenică, având grijă fiecare şi de aspectul exterior, inclusiv expresivitate prin vestimentaţie şi coafură. Îndemnurile ei se transformau în lecţii de viaţă, fapt ce influenţa şi trezea simţul de personalitate a fiecărui copil, participant la concurs.

   Declamatorul Sandu Aristin Cupcea, aflându-se mai mulţi ani în preajma Primadonei, îşi aminteşte cu drag de dragostea faţă de poezie pe care o manifesta Maria Bieşu. Captivată de muzică, Îi plăcea să asculte  recitalurile de poezie din lirica lui Grigore Vieru, dar îndeosebi poemele dedicate mamei, amintindu-şi cu lumină de baştina ei , satul Volontiri, raionul Ştefan Vodă, de părinţii dragi – Luca şi  Tatiana Bieşu. Actorul a  recitat din creaţia lui Grigore Vieru,  a lui Nicolae Dabija şi a Lidiei Grosu.

   Între discursurile celor invitaţi  au fost anunţate pauze muzicale cu imprimări youtube ale Mariei Bieşu, ale  solistului Ivan Cvasniuc, inclusivt: cânteul popular ”Struguraş de pe colină”, arii din opera „Tosca”, „Madame Butterfly”, „Dama de pică”, dar şi cu interpretări pe viu ale  tinerelor soliste Mădălina Sârbu şi Laura Baranova. Cîţiva dintre ostaşii carabinieri au adus mulţumiri din numele tuturor colegilor pentru informaţia utilă din cadrul acestei manifestări, dar şi pentru prilejul mai rar de a cunoaşte oameni de cultură în viaţă, exprimându-şi mândria pentru aceste clipe de suflet de neuitat…

Vizitând Veneţia – oraş european

   Cu toate că suntem situaţi pe continent european, puţini dintre noi au avut posibilitatea să viziteze cele mai remarcabile locuri din Europa. Ba mai mult de atât, puţine lucruri cunoaştem despre istoria, despre starea politică, economică, socială, culturală a oraşelor din Europa. Pentru a-i apropia pe utilizatori de spiritual european, în cadrul Bibliotecii “Liviu Rebreanu” a fost prezentat un film documentar despre oraşul european Veneţia, evident că nu fără a se realiza o prezentare generală a Uniunii Europene, a relaţiilor dintre statele europene etc. Cei care au beneficiat de filmul documentar au fost militarii de la Unitatea Militară 1001. Credem că este indispensabilă răspândirea culturii europene între utilizatorii bibliotecii ce sunt încadraţi în diverse sfere: pedagogie, sport, pictură, militărie etc. În acest mod suntem siguri că o părticică a spiritului european va pătrunde în inimile fiecărui cetăţean şi va încolţi, promovând în continuare adevărate valori europene.

   Utilizatorii bibliotecii “Liviu Rebreanu” au avut parte de o săptămână rodnică. Au petrecut timpul frumos, au redat informaţia pe care o posedă într-un mod original. Au săvârşit călătorii virtuale în ţări europene. Astfel de acţiuni au menirea de a dezvolta abilităţile copiilor, dar şi de a-i motiva să aleagă un viitor european, un viitor sigur şi prosper.

OSTAŞII OMENIŢI DE POEZIA LUI GRIGORE VIERU

   Ei, carabinierii Unităţii 1006 din comuna Ciorescu au venit la Biblioteca “Liviu Rebreanu” cu tema pregătită pentru acasă, pentru că îl iubesc pe Grigore Vieru. De fapt, întâlnirea din 15 februarie, cu genericul Ce tare, Doamne-am fost minţit!, dedicată celei de-a 80-a aniversări din ziua naşterii poetului, a fost un dialog, având ca temă lumina, demnitatea, iubirea de neam, limbă română, Ţară – toate fiind parte a valorilor în care se înscrie marele Crigore Vieru cu tot patrimoniul literar pe care ni l-a lăsat drept moştenire şi care, în viziunea moderatoarei Lidia Grosu, poetă, “în marea lui modestie păşind neauzit, dar cu urmele îmbrăzdate pe frontispiciul secolelor, a bucurat şi va bucura continuu noile generaţii de copii mici şi mari”.

“Poetul mi-a împodobit copilăria cu alesele calităţi morale pe care mi le-a cultivat prin “Albinuţa”, susţine caporalul Nicolae Strungaru, care este şi pictorul unităţii, dezvăluindu-şi dragostea pentru poezie prin intermediul culorilor, şi acum, când studiază la şcoala vieţii, îi păstrează dulci şi calde amintiri ce îi susţin traiectoria zborului în ascensiune când este vorba de creaţie. Locotenentul major Nicolae Bajora a subliniat că nimic din ce ne aparţine, nu trebuie să ne fie străin, demnitatea fiind valoare fără de care omul nu se poate lipsi. “Să ne omenim continuu prin poezia frumoasă, inclusiv cea a poetului Grigore Vieru”, a fost lansată ideea de către moderatoare. Ostaşii au citit din versurile preferate semnate de autorul al cărui nume va dăinui mereu. În recitalul lor au răsunat : “Cămăşile” (în lectura caporalului Blănaru Ion, însoţită de gânduri expresive despre mândria naţională), “În limba ta” (în lectura ostaşului Dumitru Pascal), “Doina” (în lectura ostaşului Alexandru Ţapeş), “Legământ” (în lectura ostaşului Alexandru Sacacol). De atenţia şi admiraţia carabinierilor s-a bucurat recitalul susţinut de actorul Sandu Aristin Cupcea, (poemele: “Sunt”, “Uşoară, maică, uşoară”, “Pasărea”, “Rugă” etc., etc,  îndemnându-i în cele din urmă pe ostaşi să ţină seama de origine şi să valorifice în permanenţă ceea ce ne-au lăsat străbunii.

    De aplauze furtunoase s-a bucurat tânăra poetă Doina Strulea, liceană la Liceul Teoretic din Criuleni, care a frapat prin maturitatea gândului, dar şi prin palpitaţia sufletului ei adunat în versurile din cartea recent editată, cu titlu foarte semnificativ: “Vioara din mansardă”. Ea a subliniat despre farmecul ce se revarsă din poemele lui Grigore Vieru, despre cuvântul care a fost mereu arma poetului şi care ne apără limba şi ne păstrează neamul. A lecturat mai multe poezii din creaţia sa, una fiind dedicată în mod special poetului Grigore Vieru. În cadrul dialogului, Lidia Grosu a intervenit de mai multe ori, subliniind ipostaza şi de filosof a poetului, gânduri ce ni le-a lăsat drept moştenire în “Taina care mă apără”, dar şi aprecierile de rang din partea publicului iubitor de poezie viereană, care nu a rămas indiferent de dispariţia fizică a colegului de breaslă, reflectând acest sentiment de ataşament prin madrigal, poezie sau meditaţie (este vorba de David Boia, Costel Zăgan, Dumitru Răpanu, Victor Becheanu etc…).

 Mulţumindu-le militarilor pentru prezenţă, Lidia Grosu a dăruit bibliotecii de la Unitatea 1001 câteva din cărţile editate şi a menţionat despre sufletul larg, calităţile morale prin care se disting carabinierii de la această Unitate, exprimând bucuria că naţiunea trăieşte şi este păstrată de asemenea oameni, îmbiindu-i pe ostaşi să devină prietenii constanţi ai bibliotecii, dar şi ai culturii prin cuvânt. 

Alături de spiritul Luceafărului ce luminează…

    Biblioteca, de comun acord cu efectivul în termen al Unităţii 1001 de carabinieri, a organizat un medalion literar-artistic “La steaua care-a răsărit…”, dedicată marelui Eminescu la cea de-a 165-a aniversare din ziua naşterii. Dialogul dintre oamenii artelor şi ostaşii doritori de a fi parte din lumea Eminescu a decurs pe o undă a acestei lumini dătătoare de viaţă pe care o emană Luceafărul poeziei româneşti, sufletul şi inima celor prezenţi delectându-se de alesele cuvinte rostite întru comemorarea poetului nemuritor, dar şi de piesele muzicale interpretate de iscusiţi maeştri, rătăcitori pe liniile portativului. Aşadar, au participat: scriitoarele Lidia Hlib şi Ludmila Turcu, poeta Lidia Grosu care a moderat această activitate, actorul Sandu Aristin Cupcea, interpreţii Gicu Afroni și Victor Botnaru, profesor universitar la Academia de Arte, maestru în artă.      

Înainte de a le oferi cuvântul celor prezenţi, Lidia Grosu a subliniat despre tradiţia frumoasă a acestei unităţi militare de a colabora cu biblioteca din preajmă, întâlnirile de suflet fiind cele ce te mobilizează sa te bucuri de frumosul ce ne salvează de realitatea crudă. Vorbind despre creaţia lui Eminescu, moderatoarea a invitat pe tineri să-l caute şi să-l găsească pe Eminescu, întru a descoperi în opera sa toate răspunsurile care îi frământă, pentru că a medita profund asupra creaţiei lui este prea puţin; a vorbi frumos despre el este prea puţin; a-l elogia, cântându-i ditirambi la fel este puţin , dar a-l apără pe Eminescu întru a menţine verticalitatea unei naţiuni, el fiind Poetul Naţional, este o necesitate şi o datorie sfântă. 

    Scriitoarea Lidia Hlib a recitat câteva poeme din opera clasicului literaturii româneşti, accentuând îndeosebi versurile: „Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile, şi neamul” prin care se reliefează ideea că poporul nostru este unul paşnic, care întotdeauna şi-a apărat libertatea şi nu a profitat de bogăţii străine, şi nu a cotropit, idee, de altfel, evidenţiată în creaţia lui Eminescu, care este un răspuns la toate întrebările prezentului. Distinsa doamnă a mai citit o lucrare satirică cu titlul „Mărturisirile unui fetus”, orientându-i pe ascultătorii-ostaşi că ei sunt semănătorii, taţii de mâine de care depinde crearea unui viitor fericit, familia fiind cea mai importantă verigă întru diseminarea calităţilor umane. 

      O prezenţă aparte a fost tânăra autoare, profesoară de limba şi literatura română Ludmila Turcu, aflată la prima sa carte editată. Ea a vorbit despre Eminescu, i-a dedicat câteva poeme, a vorbit despre importanţa poeziei şi a frumuseţii ei de care trebuie să ne pătrundem. Profesorul universitar Victor Botnaru, interpret-instrumentist, a venit cu o …desagă fermecată din care, rând pe rând, a scos la suprafaţă instrumente muzicale din tezaurul folcloric, prezente în opera marelui scriitor, interpretând cu har piese alese la corn, fluier, caval, cimpoi. Profesionalism înalt, artist cunoscut departe de hotarele ţării, Gicu Afroni a fost cel care a interpretat bucăţi muzicale de o rară frumuseşe din folclorul românesc, bucurând şi delectându-i pe cei prezenţi cu melodicitatea inedită a vocii sale catifelate. Actorul Sandu Aristin Cupcea, a recitat inedit „Scrisoarea III”, bucurându-se de aplauzele celor prezenţi şi demonstrând că poezia adevărata nu poate muri vreodată.  

Încurajaţi de atmosfera sărbătorească, tineri dintre rândurile ostaşilor au manifestat dorinţa de a recita din opera lui Eminescu, printre ei marcându-se: Dumitru Simionel, Simion Bargan. Ba mai mult, Dragoş Cepoi a interpretat câteva cântece acompaniat de instrumentiştii cu har Gicu Afroni şi Victor Butnaru. Au mai bucurat publicul şi Grigore Botnari (interpret la chitară), Adrian Coval (muzică pop). În final, scriitoarele au dăruit bibliotecii cărţi din creaţia lor, iar Lilia Popov (căpitan, şef serviciu educaţie şi protecţie socială), cu emoţii deosebite şi o mândrie aparte pentru cele realizate împreună, a înmânat participanţilor câte o diplomă pentru promovarea valorilor naţionale semnată de comandantul unităţii respective Andrei Dragomir. Orice ar fi şi orice s-ar întâmpla, Eminescu va dăinui în veacuri, idee promovată în cadrul ecestei manifestări şi de noua generaţie, care au demonstrat că trăiesc alături de spiritul Luceafărului ce luminează…