Category Archives: Unitatea Militara 1001

Holocaust: tăcerile de ieri care astăzi vorbesc…

50883645_958109981061711_7166253143552950272_nPe 27 ianuarie, la  Biblioteca „Liviu Rebreanu” s-a desfăşurat o  discuţie-dezbatere cu genericul „Holocaust: tăcerile de ieri care astăzi vorbesc”, prilejuită de  comemorarea victimelor celui mai mare genocid din istoria tuturor timpurilor organizat de către nazişti,  activitate moderată de scriitoarea Lidia Grosu în cadrul întâlnirii cu ostaşii-carabinieri de la Unitatea Militară 1001, care au fost însoţiţi de locotenent Rodion Bereghici, comandant de pluton. Continue reading

Advertisements

Semănăm cultură în luna lui Eminescu

50031892_951423665063676_6037160516936269824_nA doua zi după serata petrecută în bibliotecă, aşteptarea noastră s-a făcut simţită şi la Unitatea Militară, în sala de festivităţi a acesteia, unde erau prezenţi peste o sută de  militari, curioşi la informaţiile enunţate, manifestarea desfăşurându-se cu genericul „Scriitorul, filosoful, publicistul, omul politic Mihai Eminescu în contextul culturii naţionale” Continue reading

„Dinspre Eminescu verbul nostru arde…”

50078623_950439075162135_3162879311946448896_nAcest vers dintr-o poezie de Lidia Grosu l-am luat ca generic al seratei literar-artistice, organizată la Biblioteca „Liviu Rebreanu”, el redând esenţa operei eminesciene. Anticipând cu câteva zile anunţarea unui şir de manifestări în toată ţara dedicate Zilei Naţionale a Culturii, Eminescu coagulând toate celelate distincte ale culturii noastre naţionale, sala locaşului cărţii a devenit neîncăpătoare pentru doritorii de a fi în această zi mai aproape de cel ce este şi a rămas spiritualitatea unei naţiuni. Continue reading

Oaza de abundență culturală [Zilele Bibliotecii „Liviu Rebreanu”]

47111178_924950211044355_5911480131653730304_nZilele unei biblioteci sunt un fir valoros ce ne ţese fiinţa într-un tot unitar de valoare…, o chemare din noi a vieţii spre viaţă  prin emoţiile pe care ni le trezeşte – cele de bucuria de a trăi prin cuvânt şi prin toate artele care ne scutesc de monotonie. Aşadar, Bibliotecii Liviu Rebreanu, acestui lăcaş al cărţii, nu îi este străină nicio altă artă dintre cele 7 sau… 9, dacă luăm în calcul televiziunea şi benzile desenate: arta de la Morris, creatorul lui Lucky Luke, si de la Pierre Vankeer. Or, acest lucru a fost demonstrat printr-un program amplu de activităţi, elaborat de către direcţia acestei instituţii în concordanţă cu interesele utilizatorilor serviciilor acesteia– vizitatori mult aşteptaţi mai ales în zile de sărbătoare. Continue reading

Sub semnul cultivării valorilor în tinerele generații [Ziua Ușilor Deschise]

42045075_888062474733129_8012492959360483328_n

Întâmpinăm oaspeții bibliotecii

Ziua Ușilor Deschise este o ocazie frumoasă de a aduna copii și tineri, pentru a le prezenta pe larg toate oportunitățile pe care le propune biblioteca. De aici și până la integrarea unui specific de cultivare a valorilor și a cunoștințelor a fost un singur pas – intenția. Echipa bibliotecii „Liviu Rebreanu” a conlucrat astfel, încât o prezentare simplă să devină una de interes și utilitate, individualizate după specificul fiecărui grup care ne-a călcat pragul. Continue reading

O ALTĂ LIMBĂ MAI FRUMOASĂ NU-I…

   
   Biblioteca “Liviu Rebreanu”, în colaborare cu Unitatea 1001, responsabilă căpitan Lilia Popov, şef servicii educaţie şi protecţie socială,
  au organizat o manifestare de suflet dedicată Zilei Independenţei R.M. şi sărbătorii „Limba noastră cea Română” cu genericul: “Dulcea mea Limbă Română”. La întîlnirea cu ostaşii carabinieri au participat: poeta, cercetătoarea Lidia Grosu, aflată şi pe post de moderatoare, scriitoarea Marcela Mardare; tânărul poet Ion Zubco; actorul Sandu Aristin Cupcea; compozitor, interpret, instrumentist ,Anatol Mâtcu.
   Toţi cei prezenţi au subliniat, în luările de cuvânt, despre importanţa proclamării (la 1989) a independenţei R.M. şi declararea limbii române ca limbă de stat vorbită în acest spaţiu, cu revenirea la veşmântul ei latin care îi aparţine, mesaj prin care tinerii au fost îndemnaţi atât prin prezentările artistice, cât şi prin discurs, la consolidarea întru protejarea limbii române, la vorbirea ei corectă şi coerentă, la evitarea rusismelor şi calchierilor, la păstrarea  valorilor naţionale obţinute în condiţii foarte complcate în spaţiul românesc basarabean.
   Moderatoarea Lidia Grosu a salutat  prezenţa personalităţilor şi le-a mulţumit  ostaşilor pentru dorinţa de a se apropia de cărţi, aşadar, de a cunoaşte pe această cale un şir de personalităţi din domeniul culturii, inclusiv scriitori, întâlnirile de acest gen devenind o tradiţie a acestor două instituţii de stat. Oferindu-se să-i prezinte pe parcurs pe cei invitaţi  prin însuşi intermediul creaţiei acestora, autoarea a chemat în continuare la o consolidare întru a ne vorbi limba corect, coerent, fără a admite rusisme şi calchieri. Ea a lecturat câteva din poemele sale dedicate naţiunii, limbii române, dar şi un imn carabinierilor din această unitate.
   Prezentând-o pe scriitoarea Marcela Mardare, Lidia Grosu a menţionat:” Verticalitatea discursului liric al poetei Marcela Mardare îl constituie dorul de libertate, iubirea pentru tot şi toate („nu vreau slavă / nici mărire / caut planeta „iubire”), dar îndeosebi dorul de moralitate, al cărui postament sunt toate calităţile pozitive care îl perfecţionează şi îl înnobilează încontinuu pe om, acestea fiind o bună achiziţie pentru subordonarea gândurilor şi sufletului. Aşadar, când este vorba de libertate („scoate-ţi inima din lanţ. / …trezeşte-ţi cugetul, / prefer să vorbesc cu un om liber”), eul liric pledează pentru dreptul la opinie, pentru o descătuşare a omului în limitele prevăzute de democraţie şi bunul simţ… dar şi pentru promovarea independenţei R.M., a limbii ei cu una şi aceeaşi denumire – limba română.

   Întru confirmarea acestui gând, scriitoarea Marcela Mardare a vorbit despre creaţie, despre necesitatea scriitorului de a trăi în alte lumi şi de a reflecta lumea prin prisma propriei lumi interioare, fiind nedumerită de fenomenul “Limba română” a cărei denumire provoacă disensiuni chiar după 26 de ani de proclamare a independenţei Republicii Moldova şi a Limbii Române, ca limbă de stat.  Se întreabă autoarea şi ne întreabă şi pe noi: de ce limba engleză e limbă de stat atât în Anglia, ţara de origine a limbii engleze, cât şi în SUA, etc., etc.?  De ce  nu am recunoaşte şi noi că graiurile toate româneşti se adună într-o frumoasă limbă literară numită „Limba română”?
   În continuare, dânsa a citit pagini inedite din propria creaţie ce conţineau frazeologisme din înţelepciunea populară, valorificându-le şi demonstrând că atunci când avem de rostit glume pe seama prietenilor nu e neapărat nevoie să utilizăm o limba pocită încărcată de rusisme când avem atâtea perle din tezaurul folcloric care nu ar ofensa şi ne-ar îmbogăţi.
   O surpriză literară frumoasă a fost tânărul poet Ion Zubco care a demonstrat talent nu numai prin construcţia poemelor, ci şi prin elocvenţa, ţinuta de declamator, firească doar unui actor experimentat. Poemele, tradiţionale ca formă, dar postmoderne când este vorba de conţinut, au frapat pe cei din preajmă prin răsunetul larg al unui original discurs liric, încărcat de simboluri.
   Actorul Sandu Aristin Cupcea  s-a prezentat cu un înflăcărat recital de poezie din creaţia scriitorilor din toate timpurile la tema protejării valorilor noastre naţionale, dar şi cu o prelegere despre demnitate întru a-i cinsti pe străbuni, dar şi pe contemporanii care sunt model de verticalitate, aceştia apărându-şi  limba, istoria neamul.
   Dar “cireaşa de pe tort” a fost muzica divină propusă spre audiere celor prezenţi de către neostenitul compozitor Anatol Mâtcu. El a interpretat la fluier şi nai piese originale de o rară frumuseţe, inclusiv: “Doina”, valsul “Frumoasa Dunăre albastră” de I. Strauss,  aria “Habanera” din opera “Carmen” de Bizet, “Hora Unirii” etc.
   Dna Lilia Popov, căpitan, şeful  servicii educaţie şi protecţie socială, menţionând despre necesitatea schimbului de  energie pozitivă, a mulţumit invitaţilor pentru  talentul, dar şi pentru generozitatea de a transmite emoţii atunci când este vorba de un bun produs al creaţiei, fapt ce ne face mai luminoşi, mai sensibil, mai receptivi la frumuseţea din jur. Domnia sa le-a decernat participanţilor în semn de recunoştinţă câte o diplomă din partea Departamentului  Trupelor de Carabinieri, semnată de comandantul  Gheorghe Dragomir. 
   O altă limbă mai frumoasă nu-i decât acea care, la ea acasă, să fie pusă în capul mesei. Într-un stat independent, hărţuit  şi bântuit de fantoma terorii  trecutului, o limbă vorbită  frumos este un curaj şi o încredere că o naţiune…este veşnic vie….Acesta a fost mesajul trasmis de oamenii de creaţie către Ziua Independenţei R.M. şi a Sărbătoarea  „Limba noastră cea română”


Iurie Colesnic: omul timpului şi al naţiunii

 
   La 16 august, în incinta Bibliotecii „Liviu Rebreanu”,  a avut loc o întâlnire cu ostaşii de la Unitatea militară 1001 în cadrul căreia a fost prezentată de către moderatoarea Lidia Grosu o informaţie amplă despre personalitatea Iurie Colesnic la cea de-a 60-a aniversare  din ziua naşterii. Cercetătoarea s-a referit la istoricul literat, dar şi la istoricul care în exclusivitate şi-a dedicat scrisul  memoriei celor ce au contribuit într-un fel sau altul la  dezvoltarea culturii pe teritoriul Basarabiei. Or, când zicem „cultură” în spaţiul acestei noţiuni se înroleaza motivat o puzderie de stele din domeniul tuturor artelor despre care a menţionat în cele peste 60 de cărţi  prolificul Iurie Colesnic. Cărţile sale sunt  nişte dezvăluiri ale misterului ce amplifică, instigă , îndeamnă la cunoaşterea trecutului şi la găsirea unor răspunsuri la întrebările ce rătăceau în timp cu explicaţii eronate. Printre ele se enumeră volumele în serie „Basarabia necunoscută”, ediţiile despre capitala Republicii Moldova, inclusiv: ”Chişinăul din amintire”, „Chişinăul din inima mea”, „Chişinăul şi chişinăuienii”, şirul de lucrări, inclusiv dicţionare dedicate scriitorilor români din Basarabia şi din România, („Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia (1812-2006)”; „Dicţionarul General al Literaturii Române”; „Dicţionarul Biografic al Literaturii române” ; „Dicţionar–antologie de istorie şi teorie literară”), dar şi personalităţilor din „Sfatul Ţării” printre care: „Sfatul Ţării. Enciclopedie”, „Generaţia unirii” etc.
   Expoziţia de carte prezentată cu lux de amănunte a mai cuprins şi  volume de versuri ale autorului la care s-a referit poeta şi cercetătoarea Lidia Grosu, inclusiv: „Arta memoriei”; „Arheologii interioare” „Spirala lui Arhimede”, analiza literară urmând să fie publicată în următoarele zile pe paginile rubricii „Oaza cercetătorului ”. O pagină aparte, nestrăină în creaţia scriitorului, o ocupă poezia pentru copii. S-a menţionat şi despre alte arte explorate cu zel de către omagiat, inclusiv cea a teatrului, cinematografiei.  
   Totodată, carabinierii au avut prilejul să-l audieze virtual ( pe viu urmând să realizăm o altă manifestare în viitorul apropiat, poate că într-un cadru mai larg, ) pe acest maestru al cuvântului în filmul difuzat de la ecran, dar şi de opiniile pe care le–au împărtăşit  mai multe personalităţi, oameni de cultură din Republica Moldova pe marginea scrisului neobositului Iurie Colesnic. 
   Un discurs cu accentele „Să-l cunoaştem pe Iurie Colesnic ca mare patriot” a prezentat actorul Sandu Aristin Cupcea, îndemnându-i pe tineri să citească cărţile lui Iurie Colesnic şi să înveţe lecţia verticalităţii de la acest istoric literat, cineast, dramaturg, poet care a reuşit să se manifeste prin scoaterea  de pe rafturile arhivei chipuri luminoase ce ne-au împodobit trecutul şi vor fi coroană viitorului. Actorul a finalizat cu un recital înflăcărat de poezie atât din creaţia lui Iurie Colesnic, cât şi a altor poeţi care s-au alimentat mereu din izvoarele dătătoare de viaţă numite valori naţional. În concluzie moderatoarea Lidia Grosu a menţionat următoarele:
   “Împovăraţi” de nobleţea gândului descătuşat, cei 60 de ani ai lui Iurie Colesnic sunt un tezaur ce aparţine nu doar sieşi, ci unei naţiuni –  la timpul prezent şi viitor –  prin realizarea unui şir de proiecte materializate în ediţiile  de carte ale acestei personalităţi. “Arheolog al istoriei”, numit astfel de colegii de la Fundaţia”Draghiştea”, prozatorul, eseistul, istoricul, poetul Iurie Colesnic este un  căutător şi descoperitor de nestemate  pe rafturile arhivelor, valori naţionale pentru care se merită eforturi şi sacrificii, potrivit cuvântătorului. Lucrările lui Iurie Colesnic se înalţă păsări de pe vârf de pană deasupra lumii în ale căror ochi se cuprinde divinitatea imensităţii valorilor basarabene, mereu generatoare de căldură  şi lumină. Aşadar, actualmente măria sa scriitorul este apreciat nu doar pentru faptul că scrisul îi ocupă spaţii incomensurabile, ci mai ales pe motivul că în ele se cuprind destine, evenimente, file de cultură în arsele, dispărutele în necunoscut epoci, autorul reînviindu-le şi declarând  astfel război tăcerii, minciunii, şovinismului prin prezentarea în afara culiselor acestora dezrobirea spirituală întru cunoaşterea trecutului şi a măreţiei lui. Necesitatea sa de a explora, fără a-şi bănui calitatea de “iluminator” remarcată de mereu Ministru Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, se va conţine  în doar câteva fraze ce determină scopul unui neobosit  angajat într-o muncă titanică: “Atunci cînd nu mai avem cronici, nici suficiente arhive şi nici martori oculari suntem datori să reconstituim trecutul după amprentele  lăsate  de istorie pe fiecasre atom, pe fiecare frunză, pe fiecare clipă, pe fiecare stea… Numai aşa ne vom înrudi cu trecutul, numai aşa vom obţine plasma memoriei , numai aşa vom reuşi să ne apropiem – noi de esenţa noastră” (Iu.Colesnic, “Basarabia necunoscută”, vol.1, Ed. “Universitas”, p.5) .
   Iurie Colesnic este un valorificator al trecutului misterios, care “subliniază în cărţile sale calităţile marilor personalităţi din Basarabia”, afirmă academicianul şi scriitorul Nicolae Dabija. “Iurie Colesnic nu şi-a propus să descopere America, ci Basarabia”, va remarca academicianul Mihai Cimpoi. Or, este vorba mai degrabă de o veridică călătorie a autorului în nişte ani ce s-au perindat şi şi-au lăsat amprentele pe nişte file foarte semnificative pentru evoluţia cultural-spirituală  a băştinaşilor din spaţiul dintre Prut şi Nistru, file ce s-au învrednicit de vindecarea de muţenie prin scoaterea lor din anonimat
   “Timpul fuge fără a se întoarce: rămîne doar Cuvântul împovărat de dulcea dăinuire peste acest timp şi de marea încredere că va fi auzit . Pentru că este distinct…”