Category Archives: Poezie

În nemișcarea timpului din esențe…

Prefaţa cărţii „Parapământ”

    parapamantCartea de poezie „Parapământ” a autoarei Tatiana Scripa este o imensitate de pulberi din stelele căzătoare ale durerii din care se smulge spre Lumină o tăcere vorbitoare prin „Cuvinte nestinse…”, ce păstrează iubirea în pofida unui adevăr: „Nemoartea nu greșește / Niciodată. / Acest adevăr / L-am înțeles / Când respirația ta / Nu a încăput / În lumea asta imensă…”.

     În nemişcarea timpului din esenţe, eul cucereşte cupola corelaţiei gingăşie-confesiune pentru a-i oferi libertate răsunetului dintotdeauna al clopotului iubirii, tămăduitoare între cei doi – el-ea – ce participă la edificarea / înălțarea cuvântului-trăire: „…Hai, să înălțăm și cuvântul / Din casa cu multe izvoare – / Cu mine, cu tine, cu noi…” (Chemări).

     Într-o „rugăciune a inimii” se transformă declaraţia „te iubesc”, simţire pe care o transmite întregul univers, implicat să determine „gradul” cel mai înalt al aşteptării care încoronează („Te iubesc – Fie, acesta, răspunsul tău…”), eul palpitând într-o explozie de explicaţii manierat-cochete ce surprind printr-o cheie majoră, cu distincte naționale, când este vorba de o… portretizare: „…Mă vei recunoaște / După aerul ce prinde din mers cerul, / Doi ochi în mantaua cu ochi, / O talpă împietrită în talpă, / Și o mică expoziție de scrisori către tine… / Asta, dacă vei dori / Să îmbătrânim împreună, / Într-o toamnă demodată, / Ce vorbește franțuzește, / Poartă rochii englezești, / Și iubește… / Iubește românește. / Uite-s, aici – / Privește!… (Cine sunt…)”.

     „Durerea pare mai blândă dacă este împărtășită cuiva”, afirma H. De Balzac („Cugetări”, București: Ed. Albatros,1979). La impaciența pe marginea pierderii irecuperabile a celui drag, eul sugerează regăsirea în formula „Să nu cedezi…”, dialogul cu Cel de Sus fiind redobândirea rezistenței și a încrederii în Lumina Lui eliberatoare: „Să nu cedezi / când sufletul / te doare… / Nu te opri /când omul drag, / trăind, / pe zi ce trece, moare… / Întoarce-te cu fața / spre Cer, / unde te așteaptă / alinarea Domnului. / Primește-o / ca pe-un răsărit de soare…”.

     Dubla semnificaţie a unor noţiuni  precum ar fi „parapământ”, „parazăpadă” din poezia „Parapământ” („Dă-mi timpul crud să-i scriu un cuvânt, / Lasă-mi amnezia și nu mă îmbăta… / Azi sunt rai, mâine – parapământ, – / Și-acolo, cerșește-mă, să fiu iubita ta…”) incită anotimpurile reci-calzi ale sufletului, cu toată incompatibilitatea în alternarea acestora, să susţină recuperarea stabilităţii eului prin noi resurse nelimitate ale discernământului – cele de valorificare a cucerniciei ce ar răspunde de cultivarea nobleţei prin iertare, dar şi de inutilitatea luptei nedeclarate dintre doi îndrăgostiți ce nu ar avea învingători, și nici sorți de izbândă: „Oameni toleranți…  / Tu – blând și iertător. / Eu – / Neiertătoare?! – / Rana mea prea tare doare… / Nici zăvoare nu mai are… (Gradații temporale)”.

…Cititorului îi rămâne să se resemneze sau nu cu ideea că cele două dimensiuni – pământ și „parapământ” – ne țin aproape de cei ce nu se mai află în preajma noastră, dar a căror prezență o simțim…

Lidia GROSU

Pe pași de teatru și ritm de poezie, alături de Ianoș Ţurcanu

    Biblioteca „Liviu Rebreanu” mereu e deschisă pentru cei care îndrăgesc și promovează cartea, fapt pentru care am întâmpinat cu mare plăcere elevii cl. a II-a „B” și a II-a „D”, a LT „George Călinescu”, alături de învățătoarele lor Svetlana Gheorghiță și Silvia Șpac, care au venit participat la o minunată întâlnire cu Ianoș Țurcanu.

exp Turcanu

    Angela Zelinschi, moderatoarea evenimentului, a pregătit o prezentare detaliată cu date semnificative din viața scriitorului, accentuând în special activitatea sa de creație, menționând cărțile care prin care s-a remarcat ca scriitor pentru copii, printre care „O girafă supărată”, „Fapte bune să aduni”, „Doi lei”,  „Coca Cola pentru Nola”, „Cântec de-nceput”, etc., iar ultima – „Dansul florilor”, de la Editura Prut Internaţional, ieșită de sub tipar în 2016  a fost selectată în cadrul programului de lectură „Chişinăul citeşte”, ed. XIV, 2017.

    Copiii au organizat un spectacol literar-artistic din creația lui Ianoș Țurcanu. Astfel, la recitalul de poezie au participat: Hanibani Denisa (poezia „Prutul”), Rurak Nicoleta (poezia  „Două mâțe și-un motan”, „Vară cu cercei”), Ababii Evelina (poezia „Moș Crăciun are mobil”), Harcencu Nichita (poezia ”Coca-Cola pentru Nola”), Ciobanu Anastasia (poezia „O girafă supărată”), Focșa Stanislav (poezia „Meseriile”), Roșca Maria (poezia „Ajutor”). O surpriză frumoasă a fost sceneta „Șoricelul educat”, la care au participat Arslan Gabriel și Ștefăniță Renata. Alte poezii au fost recitate de copiii: Efros Daniel (poezia „Gaie-pițigaie”), Caraulan Mihai (poezia „Săpunul”), Munteanu Dumitru (poezia „Șoricelul deștept”), Filip Adelina (poezia „Bună ziua, cărășei”). O apreciere merită şi elevii care au realizat sceneta „Un motan s-a însurat”, avându-i ca protagonişti pe Prodaniuc Alexandrina, Balaban Mădălina, precum şi acei care au devenit vedete în prezentarea spectacolului „În spitalul ce-i cu tine”, inclusiv: Cazaciuc Lavinia, Martu Evelina,  Harjevschi Otilia, Sîrbu Cristina, Rotari Bogdan. „Cireaşa de pe tort”, cu poezia „Fapte bune să aduni”, care a fost şi genericul acestei activităţi, i-a revenit lui Daniel Pavlov, care a fost original şi expresiv în transmiterea mesajului. Elevii au mai audiat şi cântecelele: „Buburuza și ghiocelul”, „Orașul Chișinău”, „Moldova mea” pe versurile autorului Ianoș Țurcanu, melodii care au înviorat atmosfera.

turcanu123345

turcanu

     

Scriitorul Ianoș Țurcanu a mulțumit micilor artiști, a răspuns la întrebările nenumărate adresate din partea celor curioși de a afla subtilităţi. Poetul şi-a recitat poeziile „Orice limbă e frumoasă”, „Ochelarii”, „Dansul florilor”.

   La sfârșitul activității, scriitorul le-a dăruit autografe elevilor și învățătoarelor, îmbrățișându-i şi făcând selfie-uri cu ei.

Oaza de abundență culturală [Zilele Bibliotecii „Liviu Rebreanu”]

47111178_924950211044355_5911480131653730304_nZilele unei biblioteci sunt un fir valoros ce ne ţese fiinţa într-un tot unitar de valoare…, o chemare din noi a vieţii spre viaţă  prin emoţiile pe care ni le trezeşte – cele de bucuria de a trăi prin cuvânt şi prin toate artele care ne scutesc de monotonie. Aşadar, Bibliotecii Liviu Rebreanu, acestui lăcaş al cărţii, nu îi este străină nicio altă artă dintre cele 7 sau… 9, dacă luăm în calcul televiziunea şi benzile desenate: arta de la Morris, creatorul lui Lucky Luke, si de la Pierre Vankeer. Or, acest lucru a fost demonstrat printr-un program amplu de activităţi, elaborat de către direcţia acestei instituţii în concordanţă cu interesele utilizatorilor serviciilor acesteia– vizitatori mult aşteptaţi mai ales în zile de sărbătoare. Continue reading

Luminoterapia  „Gândurilor din inima apei”

    Volumul de versuri româno-englez „Gânduri din inima apei / Thoughts from the heart of the water”, de poetul Dumitru Brăneanu (Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2015) este o intrare  într-un decor feeric al trăirii purităţii sentimentului de iubire, spațiu invadat de o succesiune a peisajelor sufletului lipsit de îngrădiri, dar şi a solarității gândului ce se reflectă curgere de limpezime, străină vreunui zbucium – toate acestea transmițând cititorului o stare de imponderabilitate, cu senzația dominării cuvântul-forţă: „şi uite, fug şi se topesc / cuvintele vindecate / de inima ta…(Ninge, p.21)”.Coperta braneanu

    Luminoterapie prin cuvânt („te-am plămădit din cuvânt”, p. 83) întru reechilibrarea spiritului, eul conferă stabilitate existenței, avantajând nu doar descoperirea muzicii interioare, ci și recompunerea acesteia – răsunătoare în dansul unui flux energetic sporit în relaţia el-ea: „Să aprindem candela iubirii / Cu mirarea florii de cireş / A doua noastră viaţă / Nu are umbră / Bate ceasul de taină al speranţei / Va veni ora…”(Ultimul dans). Continue reading

Demnitatea mână-n mână cu poezia

36741678_2092949220917677_85477618786238464_nEPOLEŢII NE SUNT O MÂNDRIE, de Lidia GROSU

Epoleţii ne sunt o mândrie
Şi sunt clipa noastră în mişcare
Cine-i militar ar fi să ştie:
Epoleţii sunt a sa onoare.

Ziua toată-i semn de întrebare
Şi răspunsuri care nu aşteaptă,
Cine-i militar, e semn că are
Epoleţi – ce sunt a vieţii parte.

Să-i păstrăm cu cinste de-ofiţer,
Să ne protejăm prin ei un nume,
Cântec de speranţă, sunt reper
Şi în fapta bună azi răsună.

REFREN:
Cine poartă epoleţi, e semn
Că respectă legea, disciplina
Şi-n decizii prompte este ferm:
Ţara, ca şi mama,-i numai una

 

CU  NUME  DE  CARABINIER, de Lidia Grosu

Imn carabinierilor

Sunt demn de neamul meu care mă are
Şi limba, şi istoria-mi respect,
Sunt demn să port un nume cu onoare
De carabinier onest, select.
Sunt cetăţean al Ţării pentru care
Doresc seninul larg al unui cer
Şi pentru orice faptă rea mă doare,
Căci port o inimă de carabinier.

Mi-i setea arzătoare de curaj
De omenie şi de verticalitate,
Mă văd printre colegii mei ostaşi
Un carabinier cu echitate.

Păstrarea ordinii vă este-asigurată:
Sunt dîrz şi cinstea-mi e de cavaler,
Cu ochii sunt pe sfânta libertate
Şi lupt pentru un viitor prosper.

Pentru virtuţi, tradiţii şi valoare
Răsună-n mine bucium strămoşesc.
Mă simt nepotul lui Ştefan cel Mare
Şi calea lui eroic o urmez.

 

FEMEIA CEA CU EPOLEŢI, de Lidia Grosu

Femeia cea cu epoleţi
Mă farmecă, precum vioara:
Când o priveşti, viaţă o vezi
Cu tot cu zbucium şi-nălţare.

Femeia cea cu epoleţi
E doamnă,-n primul rând, e mamă
Dar şi colegă-n care vezi
Un sprijin remarcat – de seamă!

Femeia cea cu epoleţi
E-ostaşul care nu încalcă
Legi stabilite – bărbăteşti –
Pe scara vieţii ei de marcă.

Femeia cea cu epoleţi
E-un dans mereu şi-o melodie
Dar şi cadenţa i-o respecţi
Când toată-i militar-magie.

REFREN
În paşii ei e demnitate,
Curaj şi… toată-i bărbăţie.
Zvâcneşte-n ea feminitatea –
Cu epoleţi minunăţie-i!

Educația copiilor prin poezie. Elena Farago

Elena FaragoToți părinții vor să-și educe copiii frumos, iar moralitatea și obiceiurile sănătoase să fie omniprezente în viața de zi cu zi a celor mici. Iar dacă e să oferim credit poeziilor educative, atunci Elena Farago ocupă un loc de frunte, pentru că promovează exact ceea ce ne dorim să vedem la copiii noștri. Iar dacă nu cunoașteți sau, dimpotrivă, adorați poezioarele Elenei Farago și vreți să le prezentați și picilor voștri, atunci vă invităm la lectură! Continue reading

Poezia – sentimente ancorate în cuvinte

poezieDați-i Cezarului ce-i a Cezarului și dați-le Poeților ce e a Poeților! Or, poeții sunt niște Cezari ai literaturii dintotdeauna, ei cuceresc emoții și sentimente prin versurile pe care le dăruiesc lumii, chiar dacă de cele mai multe ori nu cer nimic în schimb. Continue reading