Tag Archives: Lidia Grosu

Lume de azi… Lume de mâine…

     Recent, la Biblioteca Liviu Rebreanu a avut loc un dialog pe marginea cărţii „Universuri paralele” (Editura Ştiinţa, 2017) susţinut de elevii de la Liceul „George Călinescu” şi scriitorul Marcel Gherman, autorul acestei lucrări. Noua apariţie editorială a fost selectată în programul de lectură Chișinăul citește”, ed. XV, categoria adolescenţi. Continue reading

Advertisements

Sub semnul cultivării valorilor în tinerele generații [Ziua Ușilor Deschise]

42045075_888062474733129_8012492959360483328_n

Întâmpinăm oaspeții bibliotecii

Ziua Ușilor Deschise este o ocazie frumoasă de a aduna copii și tineri, pentru a le prezenta pe larg toate oportunitățile pe care le propune biblioteca. De aici și până la integrarea unui specific de cultivare a valorilor și a cunoștințelor a fost un singur pas – intenția. Echipa bibliotecii „Liviu Rebreanu” a conlucrat astfel, încât o prezentare simplă să devină una de interes și utilitate, individualizate după specificul fiecărui grup care ne-a călcat pragul. Continue reading

Poetul Dumitru Brăneanu: o melodie a sufletului intonată în limbajul metaforei

braneanuCartea „Poeme pentru mai târziu”, de Dumitru Brăneanu (Ed. TIPO MOLDOVA, Colecţia BIBLIOFIL, poezie contemporană, 2018) este una  care, prin versurile ce le conţine, te îmbie, cu un freamăt al delicateţii, să o deschizi ori de câte ori vei avea nevoie să saluţi zorii zilei unei iubiri continuu de viaţă, dar şi să-i admiri amurgurile doar în măsura în care acestea s-ar anunţa curs opţional de studiere a culorilor sufletului universului, cu o ulterioară resetare imediată, pentru a te lăsa pradă poznaşelor zbânţuieli valoroase ale eului prin hăţişurile adorabilelor, pline de miresmele paradisiace trăiri, ce te-ar face să te identifici cu el, ordonându-ţi şi odihnindu-ţi gândurile („cuvintele sunt fântâni / din care îţi potoleşti dorul…, 112) într-o melodie intonată de suflet în limbajul metaforelor(„…şi trupu-ţi rătăcit de înserări / se va dezbrăca rănit de tăceri / ca o tresărire albă de sfânt / prin genele nesomnului meu…”, p.9). Continue reading

Cu “Așchii de cer” pe zori de suflet

Nicolae Dabija. Sursa foto: facebook.com, autor Nicolae Roibu

Nicolae Dabija. Sursa foto: facebook.com, autor Nicolae Roibu

Scrisul luI Nicolae Dabija ar putea fi identificat cu acea dulce povară a cărei existenţă a fost constatată încă de înţelepciunea populară – “Povara plăcută nu pare grea”. În acest sens, Patria scrisului lui Nicolae Dabija, indiferent de faptul că este vorba de poezie, publicistică, proză, rămâne Decalogul, iar toate sugestiile, sfaturile, îndemnurile pe care le transmite, fie că este vorba de sensurilor figurate ale unui limbaj liric metaforic sau cele la propriu – prin publicistică – ele ne determină să le apreciem ca fiind nişte deschideri dinspre o clarviziune spre cunoaşterea noastră de noi întru a rămâne oameni de înaltă trăire şi simţire românească, dar şi ca avertizare la iminenţa unor repercusiuni nedorite în cazul în care ne abatem, neglijând existenţa de a ne automodela, potrivit Celui de Sus, „după chipul şi asemănarea Sa”… Continue reading

Elogiu copilăriei și nemuririi unui neam

Reflecţii pe marginea romanului «Amintiri din raiul copilăriei», de scriitoarea Elena Tamazlâcaru Continue reading

„Cartea foametei” – o reconsiderare a trecutului

Lidia Grosu, prezentând „Cartea foametei”

Lidia Grosu, prezentând „Cartea foametei”

Recent, la Biblioteca Liviu Rebreanu, a fost scoasă de pe raftul memoriei „Cartea foametei”, semnată de scriitoarea Larisa Turea în anul 1991 şi reeditată în a. 2008, fiind propusă cititorului, în opinia scriitoarei Lidia Grosu, moderatoarea acestei actrivităţi, „întru o reconsiderare a trecutului prin „recapitularea” scenelor monstruoase care nu pot fi pur şi simplu şterse, ca o urmă de nisip, de valurile vieţii, oricât de vertiginoase ar fi ele, pentru că aceste scene conţin „râvna” dictatorială a bolşevicilor stalinişti de a-şi demonstra teroarea întru a băga frica în oameni până în gemetele oaselor străbune…, dar cărora nu le-a reuşit să înfrângă voinţa de a rezista, a fi, a învinge, până la urmă, prin sacrificile celor de ieri, noi, cei de astăzi ob-inând „mandatul” „liber de agresorii minţii şi sufletului”… „Această lucrare, a mai subliniat Lidia Grosu, „invocă nopţi îngrozitoare ale nesomnului unor timpuri de restrişte penibile, răzbătătoare  până în firul de iarbă al bătăilor inimii pentru a asupri şi a asurzi vocea clopotelor sub turlele bisericilor disperate ale credinţei omului botezat, când pe eşafodul unor ideologii bizare era executat însuşi Dumnezeu…”

Lidia Grosu a  subliniat măiestria autoarei Larisa Turea de a reda  file din viaţa bunicilor noştri, dar şi a unora dintre părinţii noştri, care  sunt vii şi pot reconfirma cele întâmplate. Ei au fost martori oculari, când bătăile insistente sinistre în uşa gospodarilor îi trezea în dricul nopţii, în ceasul întunecimii, acesta transformându-se într-un adevărat calvar de batjocoră infernală în care li se rupea de la gura copiilor ultima fărâmitură de pâine. Sub aşa-numitul termen „colectivizare” se ascundeau de fapt politicile vehemente şi lozincile neanunţate ale distrugerii  unui popor ce nu accepta ocupaţia  sovietelor pro-ruse. În acest sens, autoarea a dat dovadă de un mare efort psihologic şi de mare curaj pentru a spune lucrurilor pe nume, inclusiv despre acele în care minţile unui creştin se întunecau până la acceptarea de către acesta a canibalismului – întru supravieţuire neiertătoare în niciun timp din partea  Celui de Sus –  în timpul foametei artificial organizate de ocupanţii comunişti.

Manifestarea i-a avut în calitate de utilizatori fideli pe ostaşii carabinieri ai Unităţii Militare 1001, responsabil maior Lilia Popov, iar în calitate de invitat special pe poeta Veronica Bumbu, care a vorbit despre itinerarul autobiografic  al scriitoarei Larisa Turea, nume cunoscut nu doar la noi , dar şi departe de hotarele ţării noastre, având în palmares mai multe pagini interesante despre proiectele internaţionale de care a beneficiat în activitatea sa multidimensională.

Potrivit surselor internet, amintim aici că Larisa Turea s-a născut în satul Călineşti, r.Făleşti, pe 29 februarie 1952 în familia lui Nestor, profesor de fizică şi matematică şi a Olimpiei Pleşca (născută Batâr), profesor de geografie şi biologie la şcoala din localitate.

După ce absolveşte,cu medalie de aur,  şcoala din satul Cuhneşti, r. Glodeni, în 1969, intră la Facultatea de Filologie, secţia Jurnalism a Universităţii de Stat din Chişinău pe care o absolveşte cu Magna Cum Laude în 1974 .

De asemenea obţine în 1995 o bursă din partea Guvernului francez în cadrul Programului “Courants d’Est” al Ministerului Culturii din Franţa şi Observatorul de politici culturale, Grenoble, bucurându-se de stagii internaţionale la Institutul Remarque al Universităţii din New York, în 2003, şi la Fundaţia Culturală Europeană din Amsterdam, Olanda.

În perioada 1992– 1994 activează ca Viceministru în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor al Republicii Moldova.

În perioada 2000-2008 activează ca secretar literar al Teatrului Naţional “Mihai Eminescu” din Chişinău, unde fondează Gazeta Teatrului Naţional. Din 2008 până în 2009 este secretar literar al Teatrului “Eugene Ionesco”

Din 1993 până în 2000 Larisa Turea colaborează la catedra de sociologie, ASEM fiind, din 1995 în 2008, cu intermitenţe lector superior, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale comunicării, USM, unde predă Curs special de publicistică literară. Cele mai relevante dintre scrierile sale sunt:

  • Portrete în relief, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1987,
  • Cartea Foametei, Universitas, Chişinău, 1991
  • Cartea foametei, ediţia a doua, revizuită, Curtea Veche, Bucureşti, 2008