Printre scriitorii pe care Transilvania i-a dat literaturii române în prima jumătate a secolului al XX-lea, Liviu Rebreanu este cel mai ilustru nuvelist, dramaturg și romancier. Însă, Liviu Rebreanu, nu a fost doar unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut România vreodată, acesta a trăit și o poveste superbă de iubire cu Fanny Rădulescu.

Cei doi s-au cunoscut pe terasa Oteteleșanu din București, unde, pe atunci, se adunau mai toți artiștii vremii. Bunul său prieten, Emil Gârleanu, i-a prezentat-o pe Fanny. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriță și scriitoare, el stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare.

Liviu Rebreanu s-a căsătorit cu Fanny Rădulescu în anul 1912, și-a iubit atât de mult soția încât înainte de căsătorie i-a recunoscut acesteia copilul făcut cu un alt bărbat, o fetiță de 3 ani, pe numele său, Puia. Deși Rebreanu a fost criticat de prieteni și familie pentru decizia de a recunoaște copilul soției sale, acesta a iubit-o extrem de mult pe Puia și a crescut-o ca pe propriul lui copil. Dar apropierea sufletească a celor doi, tată – copil, s-a făcut treptat, greu, până ce Liviu Rebreanu a intrat în rolul de tată pe care l-a jucat până la sfîrșitul vieții. Neavând proprii copii, avuse larghețea sufletească s-o iubească pe Puia părintește. În anii de familist el nu a făcut pentru frații și nepoții lui nimic din ce a făcut pentru copilul soției sale. I-a asigurat un trai îmbelșugat până la risipă, că era cel mai bogat scriitor român al timpului, primul care își cumpărase automobil și avea șofer angajat.

Fanny și Liviu Rebreanu au trăit împreună până la finalul vieții scriitorului, până în data de 1 septembrie 1944, când, la Valea Mare, prozatorul și dramaturgul român a încetat din viață la vârsta de 59 de ani.

Sursa foto: Internet și din cartea Pământul bătătorit de părintele meu de Puia Florica Rebreanu (București, 1980).